Micul mare dejun al copilăriei

Când eram copil micul dejun era inevitabil pâine, unt și dulceata de vișine făcută în casă. Plus un lapte simplu fără cacao. Când nu aveam lapte, bunica făcea repede un ceai de tei, care mergea cu aceași unt, dar de data asta cu sare. Îmi luam farfuria și mă așezam pe scările de lemn. Mâncam cu poftă fără să îmi pese că dau dulceața pe mine, că doar eram în vacanță.

Acum am luat untul ăsta și o pâine bună de la brutărie și am căutat prin cămară ultimul borcan cu dulceață de anul trecut. Știam sigur că mai e unul acolo. M-am așezat pe podea și nu mi-a mai păsat de nimic. Pentru că mi-am amintit cum e să te bucuri de lucruri simple și bune. Și sunt și în concediu.

Testimonial - Elena Sîncă